neîndeplinirea

Neîndeplinirea este un termen juridic românesc care desemnează nerealizarea sau îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor rezultate dintr-un contract sau din alte norme de drept. Se referă la neexecutarea întregii obligații, la executarea parțială sau cu întârziere. Etymologia vine de la prefixul ne- și verbul îndeplini, adică a nu îndeplini.

În dreptul civil, neîndeplinirea poate rezulta din culpa debitorului sau din împrejurări obiective cum ar fi forța majoră sau imposibilitatea obiectivă de executare. Codul civil stabilizește principiul că contractele impun obligații părților, iar nerealizarea acestora poate genera răspundere pentru daune, dreptul la executare în sensul specificării sau la chiar rezilierea contractului, în funcție de natura încălcării. Pot fi anticipate mai multe remedii: executarea silită a obligațiilor, despăgubiri pentru prejudiciu, dobânzi pentru întârziere, sancțiuni contractuale sau, în caz de imposibilitate sau exces de dificil, încetarea sau suspendarea obligației. În anumite situații, creditorul poate solicita o executare în natură dacă este posibilă.

Se disting neîndeplinirea totală (neexecutarea completă) de cea parțială sau întârzierea în îndeplinire. Dacă încălcarea rezultă din culpă, debitorul răspunde pentru daunele produse; dacă însă există forță majoră sau imposibilitate obiectivă, răspunderea poate fi limitată sau exclusă.

Aplicabilitate: contracte comerciale, construcții, servicii și vânzări, precum și în drept administrativ sau public, unde neîndeplinirea poate genera sancțiuni sau obligații corective. See also: îndeplinire, executare silită, răspundere civilă pentru neîndeplinire, reziliere, daune.