immuunstatus

Imunstatus, sau starea imunitară, se referă la funcționarea generală a sistemului imunitar: capacitatea de a detecta și lupta împotriva agenților patogeni, de a preveni infecțiile și de a controla celulele canceroase sau anormale. Sistemul imunitar combină componente ale imunității înnăscute (barieră fiziologică, fagocite) și ale imunității adaptative (limfocite T și B, anticorpi).

Evaluarea imunstatusului nu se bazează pe un singur test. Se fundamentază pe istoricul infecțiilor, semne clinice și o serie de teste de laborator: numărul și profilul leucocitelor, niveluri de imunoglobuline (IgG, IgA, IgM), răspunsul serologic la antigene și, adesea, distribuția subpopulațiilor de limfocite prin citometrie în flux.

Clasificările obișnuite includ imunitate normală, imunodeficiențe primare (defecțiuni genetice ale răspunsului imunitar) și imunodeficiențe secundare (dobândite, de exemplu în urma infecției cu HIV, malnutriției, tratamentelor imunosupresive sau bolilor cronice). De asemenea, imunosenescența descrie scăderea funcției imunitare odată cu înaintarea în vârstă; reacțiile excesive pot reflecta boli autoimune sau alergii.

Conotația practică a imunstatusului este importantă: influențează vulnerabilitatea la infecții, severitatea acestora și eficacitatea vaccinurilor. În contexte clinice precum transfuzia de organe, cancer sau boli autoimune, monitorizarea imunității ajută la ghidarea tratamentului și la planificarea măsurilor de prevenire a infecțiilor. Consultați un specialist pentru interpretarea rezultatelor și recomandări.