direcionalitate

Direcionalitatea este proprietatea unui sistem, obiect sau fenomen de a manifesta o orientare preferențială sau o reacție dependentă de direcție. Termenul este folosit în mai multe domenii științifice și tehnice pentru a descrie anisotropia sau distribuția neuniformă în funcție de direcție.

În fizică și inginerie, direcionalitatea descrie modul în care un dispozitiv interacționează cu stimulii proveniți din diferite direcții. Exemple includ antenele direcționale, care concentrează emisia într-o anumită direcție, sau diferitele niveluri ale indexului de direcționalitate și ale tiparelor de radiație. În acustică, microfoanele direcționale au sensibilitate care variază în funcție de direcția sursei. În optică, structurile sau materialele pot prezenta direcionalitate prin anisotropie, afectând transmisia sau reflexia luminii.

În biologie, direcionalitatea se referă la orientarea proceselor biologice, cum ar fi dezvoltarea axelor corpului, migrația celulară sau apariția asimetriilor stânga-dreapta. În cercetări, se studiază mecanisme precum polaritatea celulară și semnalizarea spațială care stabilesc direcția răspunsurilor.

În informatică și știința datelor, direcionalitatea poate descrie dependențele direcționale între componentele unui sistem sau fluxurile de informații, de exemplu în analiza seriilor temporale sau în modelele de rețea. În general, sensul exact și metodele de măsurare depind de context.