ceasurile

Ceasurile sunt dispozitive destinate măsurării și indicării timpului. Ele pot fi purtate la încheietură (ceasuri de mână) sau montate în spații (ceasuri de perete, de masă, de birou). Dintr-o perspectivă tehnică, clasificarea se poate face după mecanism: ceasuri mecanice, ceasuri cu cuarț și ceasuri atomice. Ceasurile mecanice folosesc un mecanism de roți dințate alimentat de o sursă de energie sub forma unui arc și necesită remontare periodică. Ceasurile cu cuarț folosesc un oscilator în cuarț, alimentat de baterie, pentru a genera ritmul, oferind o precizie ridicată; pot fi analogice sau digitale. Ceasurile atomice măsoară timpul prin vibrațiile atomilor și reprezintă cea mai precisă categorie disponibilă în practică.

Istoria ceasurilor pornește de la instrumente precum clepsidrele în antichitate, continuă cu ceasurile mecanice din Evul Mediu, avansează la ceasurile cu pendul în secolul al XVII-lea și ajunge în secolul XX la revoluția cuarțului. În era modernă au apărut și ceasuri inteligente, care combină funcțiile de timp cu conectivitate, afișaj digital și senzori.

Astăzi, ceasurile cuprind modele variate: ceasuri de mână, cronografe, ceasuri de interior (de perete, de birou) și ceasuri specializate, fabricate din materiale diverse precum oțel, titan, ceramică sau lemn. Indiferent de tehnologie, scopul lor este indicarea precisă a timpului, adesea în același timp exprimând și un stil personal.