Vehiculul

Vehiculul, în sens general, este un dispozitiv destinat transportului persoanelor sau mărfurilor de la un loc la altul. Majoritatea vehiculelor se deplasează printr-un sistem de propulsie și pot fi alimentate cu energie din combustibili fosili, electricitate sau alte surse. Ele pot fi clasificate după mediul în care operează: vehicule terestre (autoturisme, motociclete, camioane, autobuze, tramvaie), maritime (nave, bărci), aeriene (avione, elicoptere) și spațiale (navete, rachete). De asemenea, distingem după sursa de energie: motorize sau ne-motorize, iar după tipul de propulsie: combustie internă, electrică, hibride sau hidrogen.

Componentele de bază includ cadrul sau șasiul, sistemul de propulsie, roțile sau alte mijloace de rulare, mecanismul de direcție, sistemul de frânare și suspensiile, precum și echipamentele de siguranță (centuri de securitate, airbaguri). Reglementările sale acoperă înregistrarea, omologarea, testele de securitate, permisele de conducere și standardele de emisii, variind de la țară la țară.

Istoria vehiculului a început cu mijloace simple de transport, cum ar fi carurile trase de animale, iar apoi s-a dezvoltat în era industrială odată cu motoarele cu combustie internă. În prezent, evoluțiile cheie includ electrificarea, dezvoltarea vehiculelor autonome și conectivitatea între mijloacele de transport. Etymologia termenului este din latinescul vehiculus, prin francezul véhicule, indicând un mijloc de transport.