electrificarea

Electrificarea este procesul de introducere sau extindere a energiei electrice ca principală formă de energie într-o zonă sau într-un sector. Ea vizează atât infrastructura electrică (producere, transport, distribuție) cât și utilizările tipice, cum ar fi iluminatul, încălzirea, producția industrială sau transportul electric.

Sistemul de electrificare cuprinde generarea energiei, transportul acesteia prin linii de înaltă tensiune, distribuția către consumatori, precum și echipamentele de monitorizare, protecție și automatizare. Integrarea surselor variabile (solare, eoliene) și a tehnologiilor de stocare poate influența proiectarea și funcționarea rețelei.

Există mai multe tipuri de electrificare: electrificarea rurală, pentru a asigura accesul la energie în regiunile izolate; electrificarea urbană, axată pe creșterea fiabilității și eficienței; electrificarea transportului, prin vehiculele electrice, trenuri și tramvaie, înlocuind combustibili fosili.

Tehnologiile-cheie includ rețele inteligente, microrețele, soluții de stocare a energiei și infrastructură de încărcare pentru vehiculele electrice. Electrificarea poate utiliza, de asemenea, soluții off-grid sau autonome în zonele nepătrunse la rețea.

Beneficiile includ creșterea accesului la energie, îmbunătățirea productivității, reducerea poluării locale și, în combinație cu surse curate, scăderea emisiilor de CO2. Costurile includ investiții în infrastructură, modernizarea rețelelor și gestionarea intermitenței surselor regenerabile, precum și impacturi sociale asociate cu schimbările în ocuparea forței de muncă.

Provocările includ finanțarea, asigurarea securității alimentării, echitatea în acces, acceptarea noilor tehnologii și reglementarea adecvată a piețelor de energie.