Ramificare

Ramificare este un termen din limba română care desemnează procesul sau rezultatul divizării în ramuri sau subbrațe. Se folosește într-o varietate de domenii pentru a descrie structuri sau sisteme care se despart în părți mai mici, de regulă într-un mod ierarhic sau secvențial. Etymologic, ramificarea își are rădăcinile în cuvântul latin ramificare, derivat de la ramus („ramură”) și sufixul -ficare.

În biologie și științe ale vieții, ramificarea descrie modelele prin care plantele, rădăcinile sau vasele de sânge și nervii se împart în ramuri mai mici. Gradul și simetria ramificării influențează distribuția resurselor, suprafața de contact și funcționalitatea organismului. În anatomie, ramificarea se referă la divizarea arterelor, venelor sau nervilor în ramificații mai subțiri.

În matematică și științe teoretice, ramificarea apare ca punct sau zonă în care o structură nu mai seamănă cu o acoperire simplă. În teoria suprafețelor complexe, un punct de ramificare este locul unde o funcție branșată nu este local o corespondență bijectivă; în geometrie algebrică sau topologie, datele de ramificare indică cum „se închid” mai multe foi peste un punct. În informatică sau știința deciziilor, termenul poate descrie arbori de decizie ori topologii de rețea care se ramifică în subramuri.

În alte contexte, ramificarea este folosită pentru a descrie modele de râuri, canale, drumuri sau fluxuri care se despart în rețele. Interpretarea variază în funcție de disciplină, dar sensul comun este acela de divizare în părți mai mici care păstrează o structură conectată.

Vezi și: ramificare (română), ramificare în matematică, ramură.