Parcurgând

Parcurgând este gerundul de prezent al verbului parcurge în limba română. El exprimă o acțiune în desfășurare în același timp cu acțiunea exprimată de verbul principal sau modul în care este efectuată aceasta. Folosirea lui conferă propoziției o adâncime temporală și schematică, indicând trăsături ale procesului sau ale mersului lucrurilor.

Formarea lui este derivată de rădăcina parcurg- cu sufixul -ând, caracteristic gerundului. Semnificația de bază a rămas legată de sensul de a trece printr-un spațiu sau printr-un ansamblu de etape, trasee, situații sau obiecte.

Din punct de vedere gramatical, parcurgând este o formă non-finite, neîntindându-se la persoană sau timp, și, în propoziție, indică în mod obișnuit raportul de simultaneitate cu subiectul enunțului. Este folosit în stiluri variate, de la narativ la descriptiv, însă în scrierea formală poate fi înlocuit cu o construcție subordonată cu în timp ce sau cu în timp ce parcurgeți/parcurge subiectul.

Utilizarea comună include descrierea procesului sau a modalității de a aborda o situație: parcurgând traseul, am ajuns la destinație; parcurgând toate etapele proiectului, echipa a atins obiectivul; parcurgând lectura Operei lui, cititorul înțelege mesajul.

Ca formă corespondentă, parcurs este participiul trecut, folosit în construcții de perfect compus, de exemplu am parcurs distanța; parcurgere este substantivul care desemnează actul de a parcurge sau procesul prin care se trece printr-un parcurs sau printr-un text. Parcurgând, prin urmare, este o formă utilă pentru descrierea dinamicii acțiunii în texte narative sau analitice.