Distorsiunile

Distorsiunile reprezintă deviații de la starea reală a unui obiect, a unui semnal sau a percepției, generate de limitările sau deteriorările în procesare, transmisie sau interpretare. Ele pot afecta diverse domenii, de la telecomunicații și fotografie la audio și psihologie.

În telecomunicații, distorsiunile de semnal apar atunci când forma semnalului original este modificată în timpul transmiterii sau procesării. Exemple includ distorsiunea de amplitudine, distorsiunea de fază, distorsiunea în timp cauzată de canale multipath, sau distorsiunea generată de comprimarea datelor în sistemele digitale.

În optică și fotografie, distorsiunile geometrice și cromatice rezultă din caracteristicile obiectivului și din refracția luminii. Distorsiunile geometrice (barrel, pincushion) modifică forma obiectelor; distorsiunile cromatice apar ca separarea culorilor la marginile imaginii. Corecția se realizează prin calibrare și modele de distorsiune.

În muzică și în înregistrările audio, distorsiunile includ deformarea semnalului prin clipping, distorsiuni armonice sau intermodulare, care pot fi intenționate în procesarea creativă sau nedorite în înregistrări.

Din perspectiva percepției umane, distorsiunile cognitive sunt erori sistematice de gândire sau memorare, cum ar fi suprapunerea așteptărilor asupra realității sau efectul de confirmare. În studiile științifice, distorsiunile pot afecta măsurători sau interpretări și necesită control riguros, calibrare și modele statistice pentru a estima prejudiciile și a corecta rezultatele.

Reducerea distorsiunilor poate implica proiectarea atentă a sistemelor, calibrare periodică, utilizarea filtrelor și a tehnicilor de restaurare sau de modelare, precum și instruire privind percepția critică în cazul distorsiunilor cognitive.