Cilindrul

Cilindrul este termenul românesc pentru un cilindru, unul dintre corpurile geometrice fundamentale. Este un solid tridimensional format din două baze circulare paralele, congruente, conectate printr-o suprafață laterală curbată. În tratamentul geometric obișnuit, cilindrul circular drept are bazele perpendiculare pe axa sa; există și cilindri oblici, în care axa nu este perpendiculară pe bazele.

Originea termenului provine din cuvântul latin cylindrus, din grecescul kylindros, purtând apoi prin francezul cylindre în română, unde s-a stabilizat forma cilindru/cilindrul.

Parametrii principali sunt raza r a bazei și înălțimea h, distanța dintre cele două baze. Volumul se exprimă prin V = π r^2 h. Suprafața totală, incluzând bazele, este A = 2π r^2 + 2π r h; suprafața laterală reprezintă L = 2π r h. Pentru cilindrul oblic, volumul rămâne π r^2 h, în timp ce suprafața laterală se calculează cu înălțimea oblică l, astfel încât L = 2π r l și A = 2π r^2 + 2π r l.

Aplicații: cilindri circulari sunt întâlniți frecvent în inginerie și industrie, în recipiente de conservă, țevi, cilindri de motor și pistone, precum și în modelarea obiectelor cu secțiune transversală circulară. În geometria analitică, un cilindru drept orientat pe axa z poate fi descris prin ecuația x^2 + y^2 = r^2, cu z în intervalul [0, h].

Varianta eliptică, unde bazele sunt elipse, extinde această idee, iar cilindrii pot avea diferite orientări și forme de bază în funcție de contextul geometric sau aplicativ.