Antonymii

Antonymii, sau antonimele, reprezintă o relație semantică între cuvinte sau expresii care exprimă sensuri opuse sau contrastante. În lingvistică, identificarea antonimiei ajută la înțelegerea structurii vocabulare și la exprimarea nuanțelor de direcție, intensitate sau apartenență într-un sistem lexical.

Clasificarea tradițională include trei tipuri principale. Antonyms gradabili se află pe o scară și pot fi modulați prin intensificatori sau diminutivi: de exemplu mare/mic, cald/rece, înalt/scund. Antonyms complementari sunt fie–fie, unul este adevărat sau celălalt nu, exemplele includ viu/mort sau prezent/absent. Antonyms relaționali (conversivi) desemnează relații de tip perspectivă reciprocă: vânzător/cumpărător, profesor/elev, a da/a primi.

Rol și utilizare: antonimele contribuie la exprimarea opoziției, la claritatea discursului și la formarea expresiilor comparative. Ele apar frecvent în dicționare, texte didactice și în conversații, adăugând precizie semantică.

Observații: multe cuvinte pot avea mai mulți antonimi, în funcție de sensul în care sunt utilizate. De asemenea, unele perechi nu reprezintă opoziții perfecte în toate contexte. În limba română, termenul standard este antonime, iar studiul antonimiei este relevant pentru semantica cuvântului, lexicografie și învățarea limbii.