înconjurat

Înconjurat este un adjectiv românesc care indică starea de a fi înconjurat pe toate părțile de alte obiecte, oameni sau circumstanțe. El este forma de participiu trecut a verbului înconjura. Poate desemna atât un obiect fizic, cum ar fi o cetate înconjurată de ziduri, cât și o situație metaforică, de pildă o persoană înconjurată de prieteni sau de dificultăți.

Termenul provine din prefixul în- adăugat la verbul înconjura, având sensul de a aduce în jur sau de a încercui. Se utilizează cu acord în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl însoțește: un oraș înconjurat, o cetate înconjurată, oameni înconjurați.

Înconjurat se întâlnește atât în vorbirea curentă, cât și în texte literare sau tehnice. Se poate referi la realitatea fizică (obiecte sau spații înconjurate de altceva) sau la o stare metaforică (persoane sau entități înconjurate de circumstanțe). Forma feminină este înconjurată, iar formele de plural sunt înconjurați și înconjurate, în funcție de genul substantivului.

Sinonimele includ încercuit/încercuită, utilizat în contexte asemănătoare, adesea cu tenta militară sau de încercuire. Diferența de nuanță constă în uzul mai general al înconjurat, în timp ce încercuit subliniază în mod advers sau strategic înfășurarea în jur. Exemple: Orașul este înconjurat de munți. Cetatea a rămas înconjurată de ziduri. Am fost înconjurat de prieteni.