Însoire

Însoire este o formă rar întâlnită în româna modernă care desemnează actul de a însoți sau sensul general al unei însoțiri, adică alături de o persoană sau un obiect în timpul unei deplasări sau activități. În limba curentă, forma uzuală este însoțire; însoire este considerată arhaică sau regională, întâlnită în texte vechi sau în variante manuscrise.

Etymologie și formă. Cuvântul derivă din arhaicul verb a însoți, indicând procesul sau rezultatul unei acțiuni de a însoți. Sufixul -ire marchează în limba română o abstracție a acțiunii, deci însoire poate fi înțeles ca „acțiunea de a însoți” sau „ansamblul celor care însoțesc”.

Utilizare și sensuri. în înțelesul său general, însoire poate desemna atât actul de a însoți pe cineva, cât și totalitatea persoanelor sau elementelor care însoțesc pe cineva sau ceva. În limba de azi, termenul este înlocuit cu însoțire, iar formele derivate precum însoțitor sau însoțitoare sunt cele mai uzuale pentru persoana care însoțește, respectiv calitatea de companion, ghid sau escortă.

Observații. Dacă întâlniți forma însoire într-un text modern, este recomandat să verificați dacă este vorba despre o formă arhaică sau despre o greșeală de ortografie. În texte normative sau academice, preferați însoțire sau termeni asemănători mai comuni.

Vezi și. a însoți, însoțire, însotitor, însoțitoare.