întregimea

Întregimea é un substantiv feminin din limba română care desemnează starea sau calitatea de a fi întreg, complet sau nedivizat; totalitatea părților ce alcătuiesc un obiect, un sistem sau o colecție. În uz figurativ, termenul poate indica plenitudinea sau caracterul nedivizat al unui întreg. Originea este cuvântului întreg, la care s-a format sufixul de abstractizare -ime; datorită flexibilității sale, întregimea se întâlnește în diverse registre, de la filozofie și drept până la informatică și limbajul cotidian.

În dreptul internațional și în discursul public, noțiunea de integritate teritorială este de obicei exprimată prin expresia integritatea teritorială a statului; în utilizarea generală se poate vorbi despre întregimea teritoriului sau a unei colecții de bunuri. În informatică, termenul apare în expresia întregimea datelor, care desemnează faptul că datele rămân complete, exacte și nealterate, adesea asigurată prin controale de consistență, hashuri, semnături sau istoricul versiunilor. În etică și psihologie, întregimea se referă la coerența dintre valori și comportament; a-și păstra întregimea înseamnă a rămâne fidel principiilor personale.

Diferența dintre întregime și termeni similari este subtilă: întregimea se focalizează pe totalitatea unui ansamblu, în timp ce integritatea, ca termen-cheie în multe contexte, subliniază mai degrabă coerența morală sau exactitatea datelor. Într-un sens larg, întregimea este conceptul de plenitudine a unui sistem sau a unei entități.