încrustai

Încrustai este forma de indicativ imperfect, la persoana a doua singular, a verbului a încrusta în limba română. A încrusta înseamnă a fixa sau a introduce într-o suprafață un material decorativ, de obicei pietre prețioase, foițe metalice sau alte materiale, astfel încât să rezulte o lucrare ornamentală prin încrustare. În utilizare curentă, tu încrustai poate exprima o acțiune trecută, fie repetată, fie în curs în contextul narativ.

Forma de bază a familiei lexicale este a încrusta (infinitiv); participiul perfect este încrustat, iar gerunziul este încrustând. Substantivul aferent este încrustare, iar adjectivul rezultat este încrustat, utilizat pentru a descrie obiecte sau suprafețe decorate prin încrustare.

Context și utilizare: tehnica de încrustare este frecvent întâlnită în prelucrarea lemnului, metalelor și pietrelor, în bijuterii, mobilă, ceramică și arhitectură. Ea poate conferi o valoare estetică ridicată prin contrastul dintre suprafața de bază și materialele incrustate. Metaforic, se poate vorbi despre „încrustarea amintirilor” pentru a descrie o decorare figurativă a unei realități cu detalii bogate.

Etymologie: termenul provine din limbile romanice, cu trasee în franceza incruster sau în italiana incrustare, având la origine o asociere cu sensul de crustă sau de a fixa în interiorul unei suprafețe.

Variații: încrustare (substantiv), încrustat (participiu/adjectiv).