vântul

Vântul este mișcarea aerului în raport cu suprafața Pământului. Acest fenomen rezultă în principal din diferențele de presiune atmosferică produse de încălzirea inegală a aerului de deasupra uscatului și a oceanelor. Pe scară locală, fricțiunea cu terenul, topografia și efectele de Coriolis modifică direcția și intensitatea curentului de aer. Vântul se propagă ca o extensie a fluxului de aer între zone cu presiune diferită.

Viteza și direcția vântului sunt înregistrate în unități metrice (m/s) sau în kilometri pe oră, iar direcția indică dinspre ce direcție bate. În meteorologie se folosește și Scara Beaufort pentru a descrie forța vântului, de la calm la rafale violente.

La scară planetară, modelele de vânt includ alizeele tropicale, vânturile temperate din zona vestică (westerlies) și vânturile polare, care se formează prin distribuția zonelor de presiune și circulația atmosferică generală. La nivel regional sau local, văile, munții, coasta și marea generează vânturi caracteristice, cum ar fi brizele de coastă, vânturi de vale sau brize de munte, frecvent alternante între zi și noapte sau între anotimpuri.

Vântul are un rol central în climă și vreme, influențând temperatura, evaporarea, transportul de praf și semințe, precum și distribuția microorganismelor. Este sursă majoră de energie regenerabilă prin eolienă, cu turbine conectate la rețea. În caz de furtuni puternice sau rafale, vântul poate provoca pagube materiale și reprezintă o provocare pentru siguranța publică, motiv pentru care este monitorizat îndeaproape.