trombocitelor

Trombocitele, cunoscute și ca trombocite sau plachetete, sunt celule mici, fără nucleu, care provin din megakariocite din măduva osoasă. În circulație au dimensiuni de aproximativ 2-3 microni și o durată de viață de aproximativ 7-10 zile. Rolul lor principal este în hemostază, contribuind la formarea rapidă a unui dop plachetitar în zona lezată și la sprijinirea cascadelor de coagulare.

Origine și funcționare

Trombocitele se formează prin fragmentarea megakariocitelor în măduva osoasă. La lev amin crește numărul de trombocite în sânge, iar trombocitele aderan la endoteliul lezat prin receptorii GPIb-IX-V și lizare de von Willebrand factor, devenind activate. Odată activate, ele se agregă între ele prin GPIIb/IIIa care se leagă de fibrinogen, formând plăcuta plachetitară. Trombocitele eliberează granule alfa (vWF, fibrinogen, factorii de creștere) și granule dense (ADP, ATP, calciu, serotonină) care amplifică răspunsul hemostatic. În plus, ele furnizează un suport fosfolipidic pentru cascada de coagulare și contribuie la repararea țesuturilor.

Reglare și detalii clinice

În mod normal, trombocitele sunt inhibitate de prostaciclina (PGI2) și prostaciclina endotelială pentru a preveni tromboza, iar disfuncțiile pot duce la sângerări sau tromboze. Valorile normale ale numărului de trombocite se situează între aproximativ 150-450 x 10^9/L. Afecțiunile asociate includ trombocitopatii (trombotocitopenie), trombocitoze și diverse tulburări trombocitare ereditare (de ex. Bernand-Soulier, Glanzmann) sau dobândite (ITP, HIT). Diagnosticarea implică hemoleucocograma, examinarea frotiului de sânge și, uneori, teste de funcție plachetară.

Tratament

În caz de deficit sever sau disfuncție plachetară, se utilizează transfuzii de trombocite (preferabil ABO-compatible). Alte strategii includ tratamentul afecțiunilor de bază, administrarea de desmopresină în anumite tulburări, antifibrinolytice și evitarea medicației care afectează plachetele (de ex. AINS).