reticulul

Reticulul este termenul românesc pentru reticulum, o rețea în formă de plasă întâlnită în mai multe contexte biologice. Originea vine din cuvântul latin reticulum, care înseamnă „mică plasă” sau „rețea”. În biologie se referă la structuri sau sisteme cu aspect neted sau interconectat de fibre, răspândite în organisme și țesuturi.

În biologia celulară, reticulul endoplasmatic reprezintă o rețea extinsă de tubuli și saci membranosi din citoplasmă. Poate fi rugos (cu ribozomi la suprafață) sau neted. Funcțiile sale includ sinteza proteinelor și procesarea lor în reticul rugos, sinteza lipidelor, detoxifierea substanțelor și stocarea calciului în reticulul neted.

În țesuturile conjunctive, termenul se referă la țesutul reticular, format din fibre reticulare (fibre de colagen tip III) și celule reticulare. Acesta alcătuiește un schelet structural ce susține parenchimul organelor precum ficatul, splina, ganglionii limfatici și măduva osoasă, oferind rețea pentru celule și vase.

În botanică, reticulul poate descrie o rețea de vene în frunze, cunoscută drept veniație reticulată. Aceasta este caracterizată printr-o rețea interconectată de nervuri, în contrast cu veniația paralelă, și contribuie la distribuția apei și substanțelor nutritive în frunză. În sens general, termenul subliniază ideea de rețea complexă sau structură plasată.