provocarea

Provocarea este un substantiv feminin în limba română, folosit pentru a desemna o sarcină sau o situație dificilă menită să testeze abilitățile sau rezistența cuiva, precum și un act de provocare sau incitare în sens general. Forma articulată este provocarea, iar pluralul este provocările. În uz curent, termenul poate desemna atât o provocare intelectuală, cât și o cerință fizică sau practică, precum și situații care solicită creativitate sau curaj.

Provocarea își are rădăcinile în verbul a provoca, care în română înseamnă a incita, a supune la o încercare sau a determina reacție. Sensul de „provocare” s-a solidificat în română pentru a descrie atât acțiunea de a provoca cât și rezultatul acesteia, o situație nouă sau dificilă prezentată cu scopul de a stimula un răspuns sau o performanță. Relația cu lexeme similare în alte limbi reflectă rădăcinile comune ale conceptului de a invita la competiție, test sau schimbare.

Utilizare și registre: provocarea apare frecvent în educație, sport, afaceri sau media, unde se referă la obiective de atins, la jocuri sau la inițiative care testează abilități sau rezistență. Exemple: „Provocarea zilei este să rezolvi această problemă”; „El a acceptat provocarea de a alerga un maraton”; „Această provocare comunitară urmărește să mobilizeze participanții”.

Gramatic: este substantiv comun, feminin, singular; formele articulat: provocarea; plural provocările. See also: provocare (forma de bază), provocare în sens de provocation în limba engleză.