patogenezei

Patogeneza (patogeneza bolii) reprezintă ansamblul proceselor biologice prin care un agent patogen sau un factor nociv provoacă boala, de la expunere până la apariția simptomelor și leziunilor caracteristice.

Factori cheie includ agentul patogen, gazda, mediul și interacțiunile dintre aceștia. Virulența, încărcătura germenilor, mecanismele de evaziune imunitară și toxinele contribuie la dezvoltarea leziunilor și la severitatea bolii.

Etapele comune ale patogenezei cuprind: expunerea și pătrunderea în organism, aderarea la ținte, colonizarea și replicarea, diseminarea, evaziunea sau modularea răspunsului imun, producerea de leziuni tisulare și manifestările clinice.

Patogeneza poate fi infecțioasă, ca în cazul bacteriilor, virușilor, fungi sau paraziți, sau non-infecțioasă, cum ar fi patogenezele autoimune, inflamatorii, metabolice sau tumorale (carcinogeneză).

Este diferențiată de etiologie, care se referă la cauza primară a bolii (de exemplu un agent patogen sau o mutație genetică), și de patofiziologie, care descrie modul în care modificările fiziologice provoacă simptomele. Patogeneza se referă la succesiunea proceselor care transformă expunerea în boală.

Cunoașterea patogenezei este esențială pentru diagnostic, tratament și măsuri de prevenție, precum vaccinurile și terapiile țintite. Cercetarea modernă utilizează modele experimentale, analiză moleculară și abordări sistemice pentru a identifica etapele critice ale patogenezei.