obstructii

Obstrucțiile, sau obstrucții patologice, reprezintă impedimente sau blocaje care împiedică fluxul normal al lichidelor, aerului sau al materiilor în diferite părți ale corpului. În medicină, termenul este folosit frecvent pentru a descrie blocajele din tubul digestiv, căile aeriene, tractul urinar, vasele de sânge sau tractul biliar. Obstrucțiile pot fi totale sau parțiale, temporare sau permanente, iar manifestările clinice depind de localizare, de cauză și de rapiditatea cu care fluxul este perturbat.

Clasificare principală pe domenii: obstrucții digestive (gastrointestinale), obstrucții ale căilor aeriene, obstrucții ale tractului urinar, obstrucții biliare și obstrucții vasculare. Cauzele includ aderențe postoperatorii, hernii, volvulus, tumori, calculi, stricturi, obiecte străine, tromboze sau compresie externă.

Simptomele variază în funcție de localizare: în obstrucțiile digestive, durere abdominală, distensie, vărsături și incapacitatea de a elimina gaze sau scaun; în obstrucția căilor aeriene, dificultăți de respirație, tuse și cianoză; în obstrucția urinară, retenție de urină și disconfort. Semnele generale pot include febră, slăbire și deshidratare.

Diagnosticul se bazează pe anamneză și examinare, urmate de investigații de imagistică precum radiografie sau computerizată tomografie abdominală, ultrasonografie, endoscopie după caz; analizele de sânge pot evidenția dezechilibre electrolitice, deshidratare sau infecție.

Tratamentul: scopul este eliminarea obstacolului și tratarea cauzei. Măsurile inițiale includ stabilizarea pacientului și decomprimarea fluxului afectat (de exemplu, sonda nasogastrică în obstrucții gastrointestinale). În funcție de localizare și cauză, se utilizează intervenții endoscopice sau chirurgicale, iar în unele situații pot fi necesare stenturi sau alte proceduri pentru restabilirea fluxului. Prognosticul depinde de rapiditatea diagnosticului și de complicații; pot apărea ischemie, perforație, sepsis sau insuficiență organică.