nodurilor

Nodurile reprezintă entități fundamentale în sistemele conectate. În teoria grafurilor, un nod (plural noduri) este un punct de la care pornesc sau în care se întâlnesc muchii; într-un graf orientat se poate numi și vârf. Grafurile modelează relații între entități discrete: nodurile reprezintă obiecte, iar muchiile relațiile dintre ele. Caracteristica principală a unui nod este gradul, adică numărul de muchii incidentă. În grafuri neorientate, gradul deg(v) indică nivelul de conectivitate al nodului v; în grafuri orientate, se disting gradul de intrare și gradul de ieșire. Un nod poate aparține unei componente conexe; numărul total de noduri este |V|, iar numărul total de muchii este |E|.

Nodurile pot fi clasificate și după alte criterii: noduri izolate au grad 0; noduri terminale au grad 1; noduri interne au grade mai mari. În analizele de rețele, proprietățile nodurilor (grad, centralitate, poziție) sunt folosite pentru a evalua importanța sau rolul fiecărui punct. În practică, nodurile apar în numeroase domenii: în informatică, reprezintă dispozitive dintr-o rețea; în rețele sociale, utilizatori; în învățarea automată, unități din rețelele neuronale; în biologie, referiri la structuri precum noduri ale sistemului limfatic sau alte noduri anatomice.

Sensuri și utilizări suplimentare apar în astronomie, geografie sau alte discipline, unde termenul poate desemna puncte de intersecție sau trecere a unor linii, orbite sau trasee. În ansamblu, nodurile sunt elemente fundamentale ale modelelor de reprezentare a relațiilor dintre obiecte.