mirosurilor

Mirosurile reprezintă percepția olfactivă a vaporilor și moleculelor volatile eliberate de obiecte, plante sau mediul înconjurător. În limba română, mirosurile desemnează calitatea senzorială a acestor senzații, iar forma genitiv plural mirosurilor apare în expresii precum „mirosurilor de lavandă” sau „mirosurilor neplăcute din industrie”.

Percepția olfactivă începe în epiteliul nazal, unde receptorii olfactivi detectează moleculele volatile și transformă semnalele în impulsuri nervoase. Aceste informații ajung apoi la bulbul olfactiv și, prin rețelele corticale, la cortexul piriform și la cortexul orbitofontal, unde mirosul este identificat, evaluat și integrat cu memoria și cu starea de spirit.

Mirosurile pot fi descrise după calitate (floral, fructat, condimentat), după intensitate și după hedonic (plăcut sau neplăcut). Clasificarea ajută în domenii precum industria alimentară, parfumerie și monitorizarea mediului. Măsurarea mirosurilor se realizează prin olfactometrie, care folosește praguri olfactive și unități specifice pentru a cuantifica intensitatea unui miros.

Aplicațiile includ controlul calității culinare și parfumuri, evaluări de mediu pentru poluanți gazoși, securitate și siguranță în industria alimentară. În plus, percepția mirosurilor este influențată de factori culturali, de memorie și de starea emoțională.

Diverse tulburări olfactive pot afecta mirosul: anosmia (lipsa mirosului), hipoosmia (input redus) și parosmia (mirosuri percepute diferit sau deformate).