limfocita

Limfocita (plural limfocite) este un tip de leucocit, esențial pentru sistemul imunitar adaptativ. Limfocitele se formează în măduva osoasă și, după maturare, circulă în sânge și limf, localizându-se în noduri limfatice, splină și mucoase. Ele răspund în mod specific la antigene și pot dezvolta memorii imunitare pentru reacții ulterioare.

Există trei categorii principale de limfocite: limfocitele B, limfocitele T și limfocitele NK (natural killer). Limfocitele B sunt principala componentă a răspunsului umoral prin producerea de anticorpi. Limfocitele T includ celule T helper (CD4+) care coordonează răspunsul imun și celule T citotoxice (CD8+) care distrug celulele infectate sau tumorale. Limfocitele NK au capacitatea de a distruge celulele infectate sau transformate fără necesitatea recunoașterii antigenului, contribuind la apărarea înnăscută.

Dezvoltarea se realizează în măduva osoasă pentru B, iar T se maturizează în timus; NK derivă din programele limfoide comune. La întâlnirea cu un antigen, limfocitele se activează, se diferențiază în celule efectoare și pot forma celule de memorie, oferind răspunsuri mai rapide la expuneri viitoare.

Valorile limfocitelor pot fi precizate în hemogramă. Numărul absolut normal la adulți este în jur de 1,0–3,0 x 10^9/L, reprezentând aproximativ 20–40% din leucocite, deși valorile pot varia cu vârsta și laboratorul. Limfocitoză (creștere) poate apărea în infecții virale, boli autoimune sau leucemii, în timp ce limfocitopenia (scădere) poate fi văzută în malnutriție, boli cronice, tratamente imunosupresoare sau afecțiuni severe.