curiozitate

Curiozitatea este calitatea de a fi dornic să afli sau să înveți ceva nou. Este un impuls psihologic ce motivează explorarea, descifrarea unor probleme și acumularea de cunoștințe despre lume. În comportamentul uman, curiozitatea poate varia în funcție de context, interes personal și circumstanțe.

Originea termenului este românească, derivată din cuvântul curios cu sufixul -itate, și este încă de la latina curiosus prin franceza curiosité. În uz comun, curiozitatea desemnează atât o trăsătură de temperament, cât și o stare mentală temporară de a cere informații.

În psihologie, curiozitatea este considerată o motivație cognitivă. Se disting curiozitatea epistemică, orientată spre cunoaștere, și curiozitatea perceptivă, orientată spre stimuli noi. Teoriile includ perspectiva lui Berlyne despre intensitatea stimulării și teoria lacunei informaționale a lui Loewenstein, care asociază curiozitatea cu dorința de a reduce incertitudinea. Cercetările au legat curiozitatea de învățare, creativitate și adaptabilitate, dar au evidențiat totodată riscuri dacă explorarea nu este ghidată (de exemplu, în situații periculoase sau în fluxuri online dăunătoare).

În limba română, curiozitatea apare frecvent în discuții despre știință, educație și cultură. Sinonimele includ interesul, fascinația sau dorința de a ști. În contexte contribuie la formule precum "îți stârnește curiozitatea", "curiozitatea copiilor" sau "fără curiozitate nu există descoperire".