combustibilului

Combustibilul este o substanță sau material care poate elibera energie prin reacții de oxidare sau prin alte reacții exoterme. Energia stocată în combustibil este transferată în mediul înconjurător în principal ca căldură, dar poate produce și energie mecanică sau electrică, în funcție de sistemul de conversie utilizat.

Se clasifică după mai multe criterii. După sursa de energie, există combustibili fosili (cărbune, petrol, gaze naturale); după stare fizică, solizi (cărbune, biomasă), lichizi (benzină, motorină, kerosen) și gazoși (gaz natural, hidrogen); după utilizare, combustibili pentru transport, încălzire și industrie. În prezent, în plus față de combustibilii fosili, se folosesc biocombustibili (etanol, biodiesel) și combustibili sintetici, cum ar fi kerosenul sintetic.

Utilizările principale sunt transportul (autovehicule, aviație, maritim), încălzirea locuințelor și a clădirilor, precum și procesele industriale care necesită energie. Eficiența depinde de conținutul energetic specific și de tehnologia de conversie; agenții cu densitate energetică mare sunt preferați pentru flexibilitate și performanță.

Impacturi și tehnologii de transformare. Arderea combustibililor, în special a celor fosili, eliberează dioxid de carbon și poluanți atmosferici, contribuind la schimbările climatice și la problemele de sănătate publică. Măsuri precum eficiența energetică, reducerea emisiilor și trecerea la surse regenerabile sau la combustibili cu emisii reduse (biocombustibili, hidrogen, combustibili sintetici) sunt esențiale în politica energetică.

Siguranța în manipularea și transportul combustibililor implică riscuri: inflamabilitate, incendii, scurgeri și expunere la toxine. Reglementările de siguranță, transport și utilizare variază în funcție de tipul de combustibil și de jurisdicție.