angajarea

Angajarea este procesul prin care o persoană devine salariat al unei entități, aflându-se într-o relație de muncă reglementată de lege. Termenul acoperă atât recrutarea și selecția, cât și încheierea raportului de muncă și integrarea ulterioară în colectivul de lucru.

În România, angajarea este reglementată în principal de Codul muncii (Legea nr. 53/2003) și de reglementări suplimentare. Formele de contract sunt în principal contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată, cu sau fără perioadă de probă. Pot exista și regimuri speciale, cum ar fi munca temporară prin agenții de plasare a forței de muncă, dar și variante precum telemunca/lucrul la distanță.

Procesul tipic al angajării include identificarea nevoilor de personal, recrutarea și selecția candidaților, apoi încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă. Contractul stabilește drepturi și obligații ale părților, inclusiv salariul, programul de lucru, condițiile de muncă, concediile și protecția socială. În practică, angajatorul are responsabilități privind condițiile de muncă și plata salariului, iar angajatul trebuie să îndeplinească activitatea conform prevederilor contractuale și ale regulilor interne.

Drepturi și obligații relevante includ egalitatea de șanse, protecția datelor, securitatea muncii și reglementările anti-discriminare. Angajarea poate fi desființată prin prevederile legale sau prin acordul părților, cu respectarea preavizului sau a altor condiții legale, în funcție de tipul contractului. Aspecte contemporane includ telemunca, program flexibil și adaptări pentru securitatea socială și digitală a relației de muncă.