adjuncturi

Adjuncturi arelemente ale propoziției care exprimă circumstanțe ale acțiunii sau stării descrise de predicat, fiind în general opționale din punct de vedere syntaxic. Ele completează informația oferită de verb, fără a fi cerute de valența verbală a propoziției. În practica lingvistică, termenul se referă la elemente care indică timpul, locul, modul, scopul, cauza sau condiția acțiunii.

Forme comune ale adjuncturilor includ sintagme prepoziționale (de exemplu, în parc, din cauza furtunii), adverbe (ieri, aici, încet) și clauze circumstanțiale subordonate (dacă plouă, pentru a termina mai devreme). Tipologizarea lor se face adesea după funcția exprimată: timp, loc, mod, scop, cauză, condiție, concesie, instrument.

Din punct de vedere sintactic, adjuncturile pot apărea ca: (i) sintagme prepoziționale, (ii) adverbe sau adverbe de intensitate, (iii) clauze circumstanțiale. Poziția lor în propoziție poate varia: după predicat, la începutul propoziției sau la final, iar uneori pot fi separate prin virgulă pentru a marca clarizarea circumstanțelor. În general, pot fi omise fără a face propoziția nevalidă din punct de vedere gramatical, deși sensul general poate fi afectat.

Exemple: Adjunct de timp – „Astăzi am terminat proiectul.” Adjunct de loc – „M-am întâlnit în parc.” Adjunct de mod – „Vorbește încet.” Adjunct de scop – „Studiază pentru a trece examen.” Adjunct de cauză – „Din cauza ploii, am rămas acasă.” Adjunct de condiție – „Dacă plouă, nu venim.” Adjunct de concesie – „Chiar dacă este obosit, continued.”