Vascularizarea

Vascularizarea este procesul prin care se formează, se dezvoltă și se organizează rețeaua de vase de sânge într-un țesut sau organ. Ea cuprinde vasculogeneza, formarea de vase noi din celule mezodermice, și angiogeneza, creșterea de vase noi din vasele existente. Rolul esențial este asigurarea oxigenului, a nutrienților și eliminarea produselor metabolice, necesare funcționării normale a țesuturilor.

Mecanismele implică celulele endoteliale, pericitele și o matrice extracelulară remodelabilă, reglate de factori de creștere precum VEGF, FGF, PDGF și angiopoietinele, precum și de căi de semnalizare Notch, TGF-β și PI3K-AKT. Angiogeneza poate fi sprouting sau intussusceptivă; procesul include migrarea și proliferarea endotelială, formarea lumenului, maturarea vaselor și stabilizarea lor prin sprijinul pericitelor.

Funcțiile includ răspunsuri fiziologice normale, cum ar fi dezvoltarea embrionară, vindecarea rănilor și adaptarea la exercițiu, dar pot fi implicate în patologie. Insuficiența vasculară poate provoca hipoxie și necroză, în timp ce vascularizarea excesivă sau disfuncțională apare în cancer, boli retiniene și inflamații cronice. În oncologie, terapiile antiangiogenice vizează reducerea vascularizării tumorale.

Aplicații practice și evaluare: în ingineria țesuturilor, promovarea vascularizării este crucială pentru supraviețuirea implanturilor, folosind pre-vascularizare sau rețele microfluide și factori de creștere. Evaluarea vascularizării se face prin imagistică (ecografie Doppler, RMN, CT) și prin evaluări histologice, precum densitatea capilară și perfuzia tisulară.