Slbiciune

Slăbiciune (uneori întâlnită și ca slabiciune în variante fără diacritice) este un termen din limba română care desemnează lipsa de forță sau rezistență. Poate indica o stare de slăbire fizică sau mentală, precum și o lipsă de fermitate sau curaj. În uz general, termenul poate descrie atât vulnerabilități la nivel uman, cât și fragilitatea sau vulnerabilitatea unor sisteme, structuri sau procese.

Etymologie: este derivat din adjectivul slab, cu sufixul -iciune, formând un substantiv abstract ce denumește calitatea sau starea de a fi slab.

Utilizări: în plan fizic, slăbiciunea poate însemna oboseală sau lipsă de forță musculară; expresii uzuale includ slăbiciune musculară sau slăbiciune generală. În plan mental sau emoțional, poate reflecta o stare de epuizare sau lipsa de energie. În plan moral, poate desemna slăbiciune de caracter sau lipsa de hotărâre. În contexte tehnice sau sociale, termenul este folosit pentru a descrie vulnerabilități – de exemplu slăbiciuni de securitate, de proiectare sau de guvernanță.

În medicină și în discuții despre sănătate, slăbiciunea este adesea un simptom asociat cu oboseala, maladii sau tulburări neurologice. În sens figurat, poate indica o lipsă de energie sau de voință.

Observație ortografică: forma corectă este slăbiciune; în texte fără diacritice poate apărea ca slabiciune, dar aceeași noțiune este exprimată.