Raportul

Raportul este forma cu articl hotărât a cuvântului raport din limba română. Are două sensuri principale. În primul rând, se referă la un document oficial care prezintă fapte, date, observații, concluzii și recomandări rezultate dintr-un studiu, o evaluare sau o investigație. În al doilea rând, desemnează o relație matematică sau statistică între două cantități, exprimând de obicei proporția dintre ele, de exemplu raportul dintre vânzări și costuri.

Origine: provine din cuvântul francez rapport, cu rădăcini în latina, intrat în română prin contactul cu limba franceză.

Utilizare: în domenii profesionale, „raport” ca document apare în afaceri, administrație publică, cercetare și contabilitate: raport financiar, raport annual, raport de audit, raport de cercetare. În științe exacte sau sociale, raportul între două valori este o noțiune de bază: raportul dintre A și B, sau raportul de incidență. Expresiile tipice includ „raportul dintre” X și Y, „raportul financiar”, „raportul de cercetare”.

Observații: sensul exact depinde de context. În contexte juridice sau administrative, referința la un document este mai probabil; în matematică sau științe, la o proporție dintre cantități.

Sinonime și forme conexe: raport scris, raportare (verbul), raport financiar, raport tehnic, raport de cercetare.