Fotoreceptorii

Fotoreceptorii sunt neuroni specializați ai retinei responsabili pentru fotorecepție, transformând lumina în semnale nervoase. Ei reprezintă punctul de pornire al proceselor vizuale, inițiind transducția luminii prin pigmentii vizuali.

Există două tipuri principale: bastonașe și conuri. Bastonașele funcționează în condiții de iluminare scăzută, contribuind la vederea periferică și la sensibilitatea la întuneric; conurile operează în lumină puternică, permitând vederea în culoare și acuitatea centrală.

Bastoanele sunt mai numeroase în retină periferică, în timp ce conurile sunt concentrate în fovea centralis. Structura tipică include un segment extern plin de pigmenți vizuali, un segment intern și un terminal sinaptic care comunică cu neuronii bipolari; segmentele externe ale discurilor sunt periodic înnoite.

Pigmentul vizual principal în bastonașe este rodopsina; în conuri există fotopsine (tipuri S, M și L). La absorbția luminii, retinalul 11-cis se izomerizează în all-trans-retinal, activând transducina, o proteină G. Aceasta stimulează fosfodiesteraza, ceea ce scade nivelul de cGMP, canalele dependente de cGMP se închid, iar membrana se hiperpolarizează, reducând eliberarea de glutamat.

Semnalele fotoreceptorilor sunt transmise către neuroni bipolari și apoi către celule ganglionare, ale căror axoni formează nervul optic. Conurile asigură vederea colorată și acuitatea în lumină intensă, prin trei tipuri de fotopsine (S, M, L) cu sensibilități spectrale diferite.

Deteriorarea fotoreceptorilor poate provoca pierderea vederii; exemple includ retinopatia pigmentară și degenerarea maculară legată de vârstă.