Atomicitate

Atomicitatea este o proprietate a unui sistem prin care o operație sau un set de operații este tratat ca o unitate indivizibilă: fie se aplică în întregime, fie nu se aplică deloc. Sensul său depinde de domeniu: în științe se referă la atom ca unitate a materiei, iar în informatică la tranzacții sau operații.

În științe, atomicitatea desemnează atomul ca unitate fundamentală a materiei. Atomul este format din nucleu și electroni; deși a fost considerat mult timp indivizibil, fizica modernă arată că are subparticule. În practică, termenul se păstrează pentru ideea de indivizibilitate la scară obișnuită.

În informatică, atomicitatea este o dintre proprietățile ACID ale tranzacțiilor: o tranzacție este atomică dacă efectele sale sunt văzute ca un singur pas sau ca niciunul, iar eșecul anulează toate modificările. Se implementează prin jurnale (write-ahead log), puncte de restaurare și protocoale precum commit/rollback; în sisteme distribuite, 2PC poate asigura atomicitatea cross-participanți, în fața eșecurilor.

În programare și sisteme concurente, operațiile atomice sunt cele care se efectuează fără intervenția altor fire de execuție, adesea folosind instrucțiuni atomice ale procesorului sau biblioteci de tipuri atomice, pentru a evita condițiile de cursă.

Limitări: atomicitatea nu garantează izolare sau durabilitate; în sisteme distribuite pot apărea eșecuri parțiale sau blocări; granularitatea poate afecta performanța. Conceptul rămâne fundamental pentru proiectarea tranzacțiilor și pentru sincronizarea concurentă.