Arcurilor

Arcurilor este forma de caz genitiv-dativ plural a substantivului arcuri, care este pluralul lui arc. În limba română, arcuri desemnează componente curbate, cum ar fi arcadele unui pod sau segmente ale unui cerc în geometrie; termenul poate desemna, de asemenea, arcuri ca arme (babele) în sensul tradițional al cuvântului. Forma arcurilor este pluralul cu articol hotărât, iar arcurilor apare în relații de posesie sau după prepoziții, de exemplu în expresii precum culoarea arcurilor sau lungimea arcurilor podului.

Forme și utilizare gramaticală: la singular, arc este cuvântul de bază, cu forme arcul (nominativ), arcului (genitiv-dativ). La plural, arcuri este forma de nominativ, arcurile este forma de nominativ cu articol, iar arcurilor este genitiv-dativul plural. Originea cuvântului este din latina arcus, adaptat în română ca arc/arcuri, cu flexibilitatea de a desemna atât curbe arhitecturale, cât și segmente circulare.

Utilizare practică: în texte despre arhitectură sau geometrie, arcurilor apare frecvent în pasajele despre posesia sau descrierea caracterelor arcuite. Exemple: Culoarea arcurilor podului a fost restaurată. Lungimea arcurilor podului a fost măsurată. Forma arcurilor este simetrică.

Vezi și: arc, arcul, arcuri.