Însoitor

Însoitor este un substantiv masculin în limba română, care desemnează o persoană care însoțește pe altcineva, acționând ca escortă sau însoțitor. În sens general, un însoțitor poate fi o persoană de încredere sau un profesionist care asigură acompaniamentul cuiva în timpul unei activități, al unei ceremonii sau al unei călătorii. Termenul poate fi folosit atât în contexte formale, cât și în cele obișnuite.

Etymologiele și formele gramaticale indică derivarea din verbul a însoți. Sufixul -tor formează un agent noun, indicând persoana care efectuează acțiunea. Forma feminină este însoțitoare, iar pluralul este însoțitori (masculin) sau însoțitoare (feminin).

Contextual, rolul unui însoțitor poate varia: poate fi un membru al unei escorte sau al unui dispozitiv de securitate într-un eveniment, un ghid sau un partener de drum într-o călătorie, sau un membru al suitelor de curte în contexte istorice. În literatura și istoria română, însoțitorii au fost adesea asociați cu curtea nobililor sau cu personalul de sezoniere, având sarcini ce includ protecția, asistarea și facilitarea vizitelor.

Utilizarea termenului este predominant în contexte formale sau tehnice; în vorbirea curentă se poate folosi echivalentul «însoțire» sau expresii precum „persona de însoțire”, în funcție de situație. See also: însoți, însoțire.