târgurile

Târgurile, în sens general, sunt piețe sau evenimente în care comercianți, meșteșugari și fermieri se reunesc pentru a vinde sau a negocia o gamă variată de produse, de la cereale și textile la animale și bunuri manufacturate. În limba română, termenul desemnează atât piețe permanente, cât și târguri periodice sau de sezon, iar sensul poate varia în funcție de context.

În Evul Mediu și în perioada modernă timpurie, târgurile erau drepturi acordate orașelor de către domnitori sau autorități locale, care autorizau organizarea de târguri și piețe regulate. Prin aceste privilegii, târgul devenea un nod central al economiei locale, atrăgând negustori din regiunile învecinate și facilitând schimburi de cereale, textile, unelte, piei, animale și alte bunuri.

Caracteristica esențială a târgurilor era programul bine definit: datele de desfășurare, reglementări comerciale, taxe, precum și facilități pentru cântărire, depozitare și tranzacționare. Pe lângă partea economică, târgurile funcționau ca spații sociale în care meșteșugari, agricultori și autorități se întâlneau, schimbau informații și rezolvau dispute mici.

Există două mari categorii: târguri periodice, adesea anuale sau sezoniere; și piețe permanente în orașe. În zonele rurale se păstrează târguri de animale și târguri meșteșugărești. Numele multor localități românești reflectă trecutul lor de centre de comerț, cum ar fi Târgoviște sau Târgșor, iar târgurile rămân, în prezent, evenimente tradiționale sau comerciale, uneori cu caracter cultural sau turistic.