tragere

Tragere este un substantiv feminin în limba română care desemnează acțiunea de a trage sau de a aduce spre sine un obiect cu efort, dar și rezultatul acelei acțiuni. Cuvântul provine de la verbul a trage, având sensuri variate în vorbirea cotidiană, în domenii tehnice și în registre juridice sau administrative.

Etimologie: tragerea provine de la latinescul trahere, “a trage”, din care s-au desprins sensuri legate de împingere, aducere spre ceva sau separare prin selecție.

Sensi principali: mai întâi, tragerea ca acțiune fizică, adică a trage sau a trage după ceva pentru a aduce acel obiect spre tine sau într-o direcție anume, de exemplu tragerea unui bagaj greu sau tragerea frânei unui cal. Al doilea sens este cel de tragere la sorți, adică selecția prin lot sau printr-o procedură aleatorie, ca în expresia tragerea la sorti a câștigătorilor. Un al treilea sens se referă la retragerea de fonduri sau bani dintr-un cont sau buget, adică tragerea fondurilor, o operațiune financiară sau administrativă. Un al patrulea sens, întâlnit în contexte militare sau de tir, este tragerea cu arma, adică actul de a aprinde sau de a lansa muniția.

Utilizare și registre: termenul este utilizat atât în limbajul comun, cât și în contexte tehnice, juridice sau financiare. Este bine clarificat în expresii precum tragerea la sorți și tragerea fondurilor, iar sensul poate varia în funcție de context.

Vezi și: a trage, tragere, tragere la sorti, tragerea fondurilor.