temeiul

Temeiul este un substantiv masculin din limba română, folosit pentru a desemna ceea ce stă la baza sau justifică un fapt, o acțiune sau o opțiune. În sens material, temeiul poate desemna baza fizică sau fundația pe care este construit un obiect sau o construcție; în sens abstract, temeiul indică justificarea, rațiunea sau fundamentul unei afirmații, decizii sau teorii.

În drept și administrație, temeiul juridic sau temeiul legal este cadrul normativ care legitimează o hotărâre, o măsură sau o acțiune. În științe, filozofie sau teorie, temeiul unui argument sau al unei teorii reprezintă premisele pe care se bazează concluziile. În exprimarea uzuală, expresia „pe temeiul” sau „fără temei” este folosită pentru a indica dacă un fapt sau un drept este justificat sau lipsit de bază. Termenul poate apărea în combinații precum temeiul istoric, temeiul științific, temeiul juridic.

Exemple de utilizare: „Proiectul a fost respins pe temeiul lipsei de finanțare.” „Temeiul teoretic al acestei ipoteze este discutat în literatura de specialitate.” „Hotărârea a fost luată pe temeiul dovezilor prezentate în anchetă.” În limbaj academic sau profesional, temeiul este adesea echivalent cu fundația, baza sau justificarea unui demers, iar claritatea expresiei depinde de identificarea temeiului relevant pentru subiectul discutat.