ramurile

Ramurile sunt părți ale plantei care se extind din trunchi sau tulpină și poartă frunzele, florile și, în unele cazuri, fructele. Ele reprezintă rețeaua de ramificare a plantei, rezultând din muguri laterali și din meristeme. În plantele lemnoase, ramurile includ structurale specifice ale acomodării la creștere în înălime, în timp ce în plantele ierboase pot fi extensii moi ale tulpinii.

Din punct de vedere structural, ramurile au noduri și internoduri, la axila fiecărui nod aflându-se muguri axilari. În arbusti și copaci există ramuri primare, secundare și, uneori, tertiary, care formează o rețea de ramificații. Modelele de ramificare variază în funcție de specie: monopodial, cu un ax principal dominant, și sympodial, în care axul principal se desparte în ramuri secundare.

Funcția ramurilor este de a susține frunzele pentru fotosinteză, de a oferi spațiu pentru flori și fructe și de a facilita transportul apei, mineralelor și zaharurilor prin parenchimul xilic și floemul asociat. Creșterea ramurilor este influențată de factori genetici, lumină, apă și nutrienți; ramificarea poate fi modificată prin practici de întreținere, cum ar fi tăierea și modelarea.

În horticultură și silvicultură, gestionarea ramurilor este esențială pentru sănătatea plantei, productivitatea și siguranța. Tăierile se efectuează, de obicei, pentru a încuraja ramificarea viitoare sau pentru a elimina lemn mort și fragil, orientând încurajarea creșterii în direcția dorită.

Termenul provine din latina ramus, cu evoluția în alte limbi individuale, reflectând semnificația literală de „braț” sau „ramură” al tulpinii.