pulsatie

Pulsatia este variația periodică a unei mărimi fizice în timp. Fenomenul apare într-o varietate de domenii, de la mecanică și aerodinamică la biologie și electronică: vibrații mecanice, semnale acustice, fluxuri sanguine, semnale electrice. În sens general, pulsatia descrie schimbări repetate în amplitudine, frecvență sau intensitate a unei mărimi. În practică, pulsatiile pot fi sinusoidale sau complexe, iar caracteristicile lor fundamentale — amplitudinea, frecvența și faza — determină comportamentul sistemelor.

Din punct de vedere matematic, multe pulsatii pot fi aproximate prin mișcări armonice: x(t) = A cos(2π f t + φ). Atributele cheie sunt: A (amplitudinea), f (frecvența) și T = 1/f (perioada). Pulsatiile reale pot fi ne-sinusoidale sau pot conține mai mulți armonici; analiza Fourier descompune semnalele complexe în componente de frecvență. În fluidodinamică, fluxul pulsator înseamnă debitul Q(t) care variază în timp, de obicei în ritmul inimii; în artere, profilul debitului poate fi pulsator, iar numărul lui Womersley ajută la caracterizarea acestui flux în regim oscilator.

Monitorizarea pulsației se realizează cu senzori de presiune, accelerometre sau electrocardiograme. În medicină, ritmul pulsației este un indicator important al stării cardiovasculare; în inginerie, analiza pulsatiilor ajută la diagnosticarea vibrațiilor și la proiectarea sistemelor de control. În știința semnalelor, semnalele pulsatoare pot fi descompuse în componente de frecvență prin Transformata Fourier, facilitând identificarea armonicilor și a caracteristicilor temporale.