organogenezi

Organogenezi, cunoscut și sub denumirea de organogeneză, este procesul prin care, în timpul dezvoltării embrionare, se formează și se organizează organele din țesuturi provenite din cele trei germinale: ectoderm, mezoderm și endoderm. Acest proces are loc după gastrulație, pe măsură ce apare primordiile organelor și se inițiază morfogeneza.

Principalele mecanisme implică diferențierea celulară și interacțiunile inductive dintre țesuturi, care modelează formarea organelor în spațiu și timp. Semnalele moleculare-cheie, cum ar fi Wnt, BMP, FGF, SHH și Notch, reglează creșterea, diferențierea și patternarea structurilor precum tuburi, arce și ramificații. Exemple uzuale includ formarea sistemului nervos central din ectodermul neuroectodermic, a inimii și a a biezilor circulatorii din mezoderm, precum și a tractului respirator și digestiv din endoderm.

Reglementarea este asigurată de rețele genetice complexe, care includ factori de transcripție ca HOX, PAX, SOX, precum și genele de reglare a patternelor. Perioda de organogeneză este critică: în oameni, fereastra se situează aproximativ între săptămânile a treia și a opta de sarcină, iar expunerea la teratogeni poate provoca malformații. Diferențe între specii există, dar principiile generale ale organizării țesuturilor rămân conservate.

Organogeneza are importanță practică și științifică semnificativă: explică causele multor malformații congenitale, stă la baza modelelor în vitro precum organoidele și este un domeniu central în medicina regenerativă.