organizatiei

O organizație este o entitate socială formată din oameni, resurse și reguli, creată în mod deliberat pentru a atinge scopuri comune. Ea are un obiectiv comun, un sistem de autoritate și fluxuri de informații, precum și procese standardizate prin care resursele sunt mobilizate și activitățile sunt coordonate. Organizația interacționează cu mediul extern prin cereri de resurse, contracte și reglementări, precum și prin adaptarea la schimbări.

Termenul derivă din latina organizatio, prin franceza organisation, și se utilizează pentru a desemna atât organizațiile formale, cu ierarhie și reguli scrise, cât și organizațiile informale, conduse de relații interpersonale și norme nescrise.

Există mai multe tipuri de organizații: formale, cum ar fi companiile, instituțiile publice sau ONG-urile, cu obiective definite, structuri și procese clar stabilite; și informale, unde coeziunea se bazează pe relații, cultură și norme comune, adesea fără o formă oficială.

Caracteristicile comune includ diviziunea muncii, specializarea, coordonarea activităților, structuri de putere și responsabilitate, norme și culturi organizaționale, precum și mecanisme de control și evaluare a performanței.

Funcțiile principale ale organizațiilor sunt coordonarea resurselor, planificarea activităților, luarea deciziilor, implementarea proiectelor și adaptarea la schimbări de mediu. Din perspectiva teoretică, modelele includ birocrația (Max Weber), teoria sistemelor, dar și abordări moderne axate pe flexibilitate și învățare organizațională.

Viața organizației poate include înființarea, creșterea, maturizarea, schimbări strategice, reorganizare sau dizolvare, în funcție de contextul extern și de capacitatea internă de adaptare.