disfunctii

Disfuncțiile reprezintă tulburări în funcționarea normală a unei entități. În medicină, psihologie, biologie, tehnică și management, termenul descrie orice abatere de la funcția obișnuită care afectează un organ, un sistem sau un proces.

În medicină, exemple includ disfuncții cardiace, endocrine, renale sau neurologice; în psihologie, disfuncții cognitive sau sexuale; în tehnică, defecte ale echipamentelor; în management, disfuncții ale echipei sau guvernanței.

Cauzele pot fi genetice, traumatisme, infecții, boli degenerative, dezechilibre hormonale, intoxicații sau îmbătrânire. Diagnosticarea implică anamneză, examinare fizică și teste specifice, imagistică sau evaluări funcționale, în funcție de context. Tratamentul vizează ajustarea cauzei: tratament medicamentos, intervenții chirurgicale, terapie fizică, consiliere psihologică, schimbări comportamentale sau de mediu, și monitorizare pe termen lung.

Impactul poate afecta calitatea vieții, independența și funcționarea socială. Gestionarea disfuncțiilor necesită un plan multimodal și adesea o echipă multidisciplinară. Prevenția include stil de viață sănătos, vaccinări, controale medicale regulate și intervenții precoce. Termenul este folosit pe scară largă și poate implica multiple domenii ale cunoașterii.