cloroplastele

Cloroplastele sunt organite fotosintetice ale celulelor plantelor, ale algelor și ale unor protiste fotosintetice. Ele sunt în general însoțite de o membrană dublă și conțin un spațiu intern numit stroma, în care se desfășoară ciclul Calvin, precum și un sistem de tilacoide organizați în grane, unde au loc reacțiile luminoase ale fotosintezei.

Pigmentul principal este chlorofila, în asociere cu chlorofilele b și cu carotenoidele, care absorb lumina și transferă energia. Tilacoidele poartă pigmenți și enzimele implicate în captarea luminii, iar spațiile dintre tilacoide, numite lamelle, conectează granele. În stroma se găsesc enzimele ciclului Calvin, ADN circular al cloroplastelor, ribozomi proprii și materie genetică proprie, precum și sistemele de sinteză a proteinelor.

Funcția principală a cloroplastelelor este conversia luminii în energie chimică: reacțiile luminoase produc ATP și NADPH, iar ciclul Calvin folosește aceste produse pentru fixarea CO2 și sinteza carbohidraților. Cloroplastele pot stoca zaharuri sub formă de amidon în granule. Originea cloroplastelor este explicată prin teoria endosimbiozei primare: cloroplastele provin dintr-o bacterie cianobacteriană care a intrat în celula gazdă. Au ADN circular, ribozomi proprii și capacitatea de a se divide independent de nucleu, ceea ce indică origine bacteriană.

Cloroplastele sunt esențiale pentru fotosintetă și pentru producerea de oxigen, precum și pentru susținerea lanțurilor trofice terestre. Ele pot, în condiții adecvate, suferi transformări în alte tipuri de plastide, cum ar fi leucoplastele sau amiloplastele.