canonizare

Canonizarea este actul oficial prin care o persoană este recunoscută ca sfânt de către o autoritate religioasă, în special în Biserica Catolică. Termenul provine din latină, canonizatio, de la canon, în sens de regulă sau normă, și în contextul creștin desemnează recunoașterea vieții sfinte și a intercedării sale.

În catolicism, canonizarea este pasul final al unui proces de cauză de sfinție, care de obicei urmează beatificării. Cauza este deschisă de un episcop local; un postulator adună dovezi despre viața candidatului, virtutea sa eroică sau martiriul. Dosarul este trimis Congregației pentru Cauzele Sfinților de la Vatican, unde este analizat de teologi, episcopi și cardinali. În final, candidatul este declarat Venerabil. Beatificarea, în general, necesită un miracol atribuit intercederii persoanei, cu excepția cazului martiriilor, pentru care beatificarea poate fi acordată fără miracol. Ulterior, pentru canonizare este de obicei necesar un al doilea miracol; Papa proclamă apoi sfântul, iar persoana este inclusă în calendarul liturgic și în rândul sfinților.

Rol și semnificație: în Biserica Catolică, sfinții sunt modele de credință și mijlocitori. Venerația lor se exercită în rugăciuni pentru ajutor sau inspirație, însă adorarea rămâne atribuită numai lui Dumnezeu.

În Biserica Ortodoxă, procesul de recunoaștere a sfinților este diferit, de obicei deciderea aparține unei dieceze sau sinod, iar liturgia comemorărilor se stabilește la nivel local.