anizotropii

Anizotropia, sau anizotropie, este caracteristica unui material sau a unui mediu de a avea proprietăți fizice care devin diferite în funcție de direcție. Într-un medium isotrop, proprietățile sunt identice în toate direcțiile, în timp ce într-un medium anisotrop, orientarea spațială influențează comportamentul fizic.

În fizică și știința materialelor, anizotropia apare în mod frecvent din cauza aranjării cristaline sau a texturii moleculare. Diferitele perechi de direcții din cristal pot determina valori diferite pentru proprietăți precum elasticitatea ( modulul Young sau rigiditatea), conductivitatea termică, conductivitatea electrică, refracția optică sau magnetizarea. În optică, de exemplu, materialele birefrine pot separa lumina în două fascicule cu viteze diferite, în funcție de orientarea polarisării și a direcției de propagare.

Exemple comune includ lemnul, care are rezistență mecanică diferită pe axa longitudinală față de cea radială, sau grafitul, în care conductivitatea electrică și termică variază în funcție de direcția în rețea. Cristalele precum cuarțul prezintă anizotropie opticǎ, iar anisotropia magnetică se referă la preferința de orientare a momentelor magnetice în funcție de direcție.

Modelarea matematică a proprietăților anisotrope se realizează adesea prin adăugarea de concepte tensoriale. Propertățile de ordinul doi sau mai mare, cum ar fi conductivitatea electrică sau elasticitatea, sunt descrise prin constante tensoriale, iar evaluarea direcțională implică identificarea axelor principale sau a planurilor de simetrie.

Aplică joinsarea anisotropică în tehnologii avansate include compozitele textile, dispozitive fotonice, materiale termo- și magnetoizotropice, dar și în geofizică pentru înțelegerea proprietăților pământului în funcție de direcție.