Stabilirea

Stabilirea este un substantiv feminin din limba română, care desemnează actul de a stabili sau de a pune bazele cuiva sau a ceva, sau procesul prin care se determină sau se fixează ceva în mod definitiv. Termenul derivă de la adjectivul stabil, cu sufixul -ire, formând un substantiv abstract; forma articulată stabilirea este folosită atunci când se face referire la actul sau rezultatul stabilirii. În diferite contexte, stabilirea poate desemna atât crearea unei entități (o instituție, o politică), cât și fixarea unei condiții sau situații (domiciliu, termen, reguli).

Domenii de utilizare: administrativ, juridic, economic, social. Exemple obișnuite includ stabilirea domiciliului pentru scopuri fiscale sau administrative, stabilirea termenului sau a datei-limită, stabilirea bugetului sau a politicilor publice, stabilirea condițiilor de livrare sau de acordare a drepturilor. În practică, stabilirea poate preceda validarea de acte, contracte sau reglementări, iar deciziile pot fi luate de autorități sau de părțile implicate.

Notă terminologică: stabilirea se deosebește de stabilizare, care descrie procesul prin care ceva devine stabil sau este adus într-o stare de stabilitate. În română, stabilirea este frecvent întâlnită în formulări legale, administrative sau economice și se referă la actul de a hotărî sau de a institui o situație sau o stare.