Psihodinamic

Psihodinamic este o ramură a psihologiei și a psihoterapiei care studiază procesele psihice inconștiente și modul în care relațiile timpurii și conflictele interne influențează gândurile, emoțiile și comportamentul. Termenul cuprinde atât teorii, cât și intervenții terapeutice inițial dezvoltate în cadrul psychoanalizei lui Sigmund Freud, dar extinse ulterior de diverși teoreticieni și practicieni.

Elementele centrale ale psihodinamicii includ inconștientul, conflictele interne și mecanismele de apărare, care modelează experiența conștientă. Modelul freudian descrie structuri psihice – id-ul, ego-ul și supraeu-ul – iar dezvoltarea este influențată în special de relațiile timpurii cu figura parentală. Extensiile ulterioare, cum ar fi teoriile relațiilor obiectuale și psihologia sinelui, subliniază importanța relațiilor cu ceilalți în formarea personalității și a tiparelor de atașament.

În practică, psihodinamică vizează creșterea insight-ului și îmbunătățirea reglării emoționale prin înțelegerea motivelor inconștiente care stau în spatele simptomelor. Tehnicile includ psihanaliza clasică cu asocierea liberă și analiza transferenței, dar apar și forme moderne de terapie dinamică pe termen scurt, orientate spre problemele actuale ale clientului. Tratamentul poate fi pe termen lung sau pe termen scurt, în funcție de scopuri și context.

Psihoterapia psihodinamică este utilizată pentru o gamă de tulburări, printre care depresia, anxietatea, tulburările de personalitate și traumele. Există dovezi de eficacitate moderate în anumite contexte, iar criticile principale vizează limitările în evaluarea empirică comparativ cu terapiile cognitive-comportamentale, precum și orientarea tradițională către motive inconștiente. Practica modernă tinde să integreze elemente din alte ramuri ale psihoterapiei pentru a spori eficacitatea.