întindem

Întindem este forma de indicativ prezent, persoana I-a plural a verbului românesc a întinde. Verbul are sensuri multiple, în funcție de context: a se întinde ca acțiune fizică (a-și întinde corpul), a întinde sau a desface o suprafață (a întinde o pătură), a extinde sau a lărgi un spațiu sau un interval, precum și înțelesuri figurate, de a oferi ajutor sau de a prelungi un timp.

Etymologia acestui verb indică origine latină, dinintense, legat de sensul de a întinde, a trage în afară, a alungi. În limba română, a întinde a evoluat prin formele cu diacritice, iar omonimul fără diacritice intinde apare în textele comune.

Conjugare și formă gramaticală: prezentul indicativ al persoanei I plural este întindem. În alte forme: eu întind, tu întinzi, el întinde, noi întindem, voi întindeți, ei întind. Participiul trecut este întins, iar substantivul asociat este întindere sau întinderea (în sensul de extindere sau extensie).

Note de utilizare: în vorbirea curentă, întindem se referă la acțiuni concrete precum „întindem pătură pe iarbă” (a o așterne/nuanțe în context) sau „întindem mâna” (a oferi ajutor sau a saluta). În sens figurat, poate desemna preludierea unei extinderi sau prelungiri a unui interval, a unei activități sau a unui spațiu, de exemplu în domeniul bugetelor sau timpului.

Virtuți conexe: întindere (actul de a întinde), întins (past participle).