ciliilor

Ciliile sunt proiecții subțiri ale membranei celulare, prezente pe suprafața multor celule. Ele pot fi motile, batând într-un ritm coordonat pentru a deplasa fluide sau mucus, sau primare, care sunt în general immobile și au roluri senzoriale.

Din punct de vedere structural, ciliile motile au un axonem cu organizare caracteristică 9+2: nouă perechi de microtubuli dispuse în jurul unei perechi centrale, cu brațe de dyneină care permit mișcarea. Ciliile primare au în mod obișnuit organizarea 9+0, fără pereche centrală, și acționează ca senzori pentru semnale mecanice sau chimice. Bazele ciliilor sunt formate de centriolii transformate în corpul bazal, iar zona de tranziție conectează axonema la membrane.

Funcțiile ciliilor sunt diverse. Ciliile motile de pe celulele epiteliale ale tractului respirator, trompelor lui Fallop, sau ale sistemului reproductiv masculin ajută la deplasarea mucusului, ovului sau fluidelor în direcții specifice. Ciliile primare sunt implicate în detectarea semnalelor senzoriale la nivel celular, interviind în multe căi de semnalizare. În dezvoltare, ciliatele nodale (tipuri motile cu rol în situsul stânga-dreapta) contribuie la organizarea pattern-ului corporal fetal.

Disfuncțiile ciliilor conduc la o familie de boli numite ciliopatii, precum disfuncția ciliară primară (PCD), sindromul Bardet-Biedl sau polichistică renală, care poate implica infecții respiratorii, situs inversus și manifestări multisistemice. Discuțiile curente includ și importanța ciliilor în funcționarea normală a organelor senzoriale, cum ar fi ochiul și nasul. Ciliile sunt răspândite în eukariotul vegetal și animal, fiind esențiale pentru conservarea homeostaziei celulare și a dezvoltării normale.